CUVANT LA SFANTUL MARE MUCENIC PANTELIMON
Sfantul Mare Mucenic Pantelimon s-a nascut in cetatea Nicomidia, din Asia Mica, in anul 284, in familia unui tata pagan, Evstroghie, ce se inchina la idoli, si a unei mame crestine, Euvula, care era botezata. La nastere a primit numele Pantoleon, care se talmaceste « cel in toate puternic, cu totul leu ».
Ingrijindu-se de educatia sa, mama 1-a crescut in credinta crestina, invatandu-l sa-L cunoasca pe Dumnezeu cel adevarat si sa se abata de la inchinarea la idoli. Dupa moartea timpurie a mamei sale, copilul a urmat calea ratacirii tatalui sau, deprinzand invatatura pagana. A fost dat la scolile pagane ale vremii, dupa care a fost incredintat cunoscutului medic Eufrosin, de la care a dobandit cunostinte medicale. Avand o memorie deosebita, a invatat si descoperit cu usurinta multe din tainele tamaduirii bolilor. Calitatile sale au atras atentia imparatului Maximian Galeriu, care a dorit sa-1 aiba medic la palat.
Pe atunci traia in Nicomidia un preot batran, cu numele Ermolae, care locuia intr-o casa mica pe drumul pe care mergea zilnic la dascalul Eufrosin. Cunoscand acesta cu duhul ca tanarul va fi vas ales al lui Dumnezeu, preotul Ermolae i-a iesit intr-o zi in acel si 1-a invitat in casa. Tanarul, smerit si ascultator, a intrat in casa batranului, care a inceput a semana cuvantul lui Dumnezeu in inima lui cea buna. Observand dorinta sa fierbinte de a dobandi noi invataturi pentru a putea tamadui bolile oamenilor, preotul Ermolae i-a dezvaluit faptul ca prin credinta si chemarea numelui lui Hristos va putea fi de folos semenilor sai. Din acel moment, Pantoleon trecea zilnic pe la batranul Ermolae.
S-a ivit in curand si prilejul de a vedea daca sunt adevarate cele spuse de preotul Ermolae. Plecand intr-o zi de la dascalul sau, a descoperit pe cale un copil mort, muscat de o vipera, care era langa trupul copilului. Se ruga lui Dumnezeu siindata copilul se ridica, iar vipera muri. Aceasta minune 1-a intarit si mai mult in credinta si, intorcandu-se la Ermolae, i-a povestit cele intamplate si i-a cerut sa-1 boteze. Preotul Ermolae 1-a botezat pe tanar in numele Sfintei Treimi si savarsind Sfanta Liturghie in camaruta sa, l-a impartasit cu Sfintele Taine.
A petrecut apoi 7 zile langa batranul Ermolae, timp in care a ascultat invataturile acestuia spre adancirea cunoasterii lui Dumnezeu. S-a intors acasa, pastrand in suflet taina convertirii sale. A incercat sa-l faca pe tatal sau de ratacirea inchinarii la idoli si in cele din urma a reusit sa-1 convinga.
Hotaratoare pentru convertirea tatalui sau a fost tamaduirea unui orb, care fusese cercetat de toti medicii vremii. In urma acestei minuni, atat cel tamaduit, cat si Evstroghie, au crezut in Hristos si au fost botezati de preotul Ermolae.
Dupa moartea tatalui sau, a ramas mostenitor al averii parintesti, pe care a impartit-o saracilor, a daruit libertate robilor si s-a daruit slujirii aproapelui. S-a aratat astfel, prin fapte, purtator al numelui Pantelimon, adica «intru totul milostiv », fiind tuturor sprijinitor, tamaduind fara plata pe cei bolnavi, miluind pe saraci, impartind, cu darnicie, averile parintesti celor aflati in nevoi.
Aratand mila fata de toti, nelasand pe nimeni sa plece de la dansul nemangaiat, numele lui Pantelimon, doctoral cel milostiv si fara de plata, a inceput sa fie cinstit in cetate. Din aceasta pricina, a atras multa ura si vrajba asupra sa din partea celorlalti medici, care s-au sfatuit sa-1 piarda, spunand imparatului Maximian ca mestesugul doctoricesc pe care il are si tamaduirile pe care le face sunt ale lui Hristos si astfel, toti cei tamaduiti cred in Hristos si se intorc de la inchinarea la zeii pagani.
Fiind chemat orbul tamaduit de Pantelimon si intrebat despre cel care ii daruise vindecare, a spus cele intamplate si, marturisindu-L pe Hristos, din porunca imparatului, i s-a taiat capul. A fost chemat apoi si Pantelimon, caruia imparatul i-a reprosat nerecunostinta pentru grija pe care i-o purtase si i-a cerut sa infirme cele spuse despre el, aducand jertfe idolilor.
Sfantul i-a propus atunci imparatului: « Porunceste sa se aduca aici un bolnav de moarte, care zace in patul durerii, deznadajduit de doctori. Aici sa vina si slujitorii idolesti ai vostri si sa cheme pe zeii lor, iar eu voi chema pe Dumnezeul meu ; si care Dumnezeu va tamadui pe cel bolnav, acela Unul sa fie marturisit ca este Dumnezeul adevarat, iar ceilalti sa se lepede». Propunerea a placut imparatului, care a poruncit sa fie adus bolnavul, pe care inchinatorii, cu toate eforturile lor, nu au reusit sa-1 vindece. Prin chemarea numelui lui Hristos, Pantelimon 1-a facut sanatos pe cel suferind, iar multi dintre cei prezenti au crezut.
Imparatul a incercat din nou, mai cu blandete, fie cu amenintari, sa-1 induplece sa se lepede de credinta. Nereusind, a poruncit sa fie chinuit: a fost legat de un stalp, sfasiat cu gheare de fier si ars cu torte aprinse. Rugandu-se lui Hristos sa-1 intareasca, Acesta i se arata « in chipul preotului Ermolae si i-a zis : Nu te teme ! Eu sunt cu tine ! ». si indata mainile slujitorilor au slabit si s-au facut ca morti, uneltele de tortura au cazut din mainile lor, iar tortele s-au stins.
Convins ca cele intamplate s-au petrecut prin puterea unor vraji, imparatul porunceste noi chinuri. Este aruncat intr-o caldare mare cu plumb fierbinte, insa focul s-a stins, plumbul s-a racit, iar el a iesit nevatamat. I se leaga apoi o piatra mare de gat si aruncat la adancul marii, dar iese de acolo nevatamat, prin puterea lui Dumnezeu. Dupa aceea este dat spre mancare fiarelor salbatice, dar, spre uimirea celor de fata, nici acestea nu-i fac nici un rau. Umplandu-se de manie, imparatul cere sa fie ucisi toti cei care au crezut in Hristos, precum si toate fiarele . Porunceste apoi sa se pregateasca o roata cu lame ascutite si sa fie legat de aceasta, dar indata roata s-a sfaramat si a strivit un mare numar dintre necredinciosii prezenti acolo.
Fiind intrebat cine 1-a intors pe el de la cinstirea zeilor, Pantelimon a raspuns ca dreapta credinta a invatat-o de la preotul Ermolae, care a fost adus si el la judecata, cu doi ucenici ai sai, Ermit si Ermocrat. Nevrand sa se lepede de Hristos, cei trei au fost supusi la chinuri si osanditi la moarte.
Imparatul, vazand ca Pantelimon nu se pleaca cu nici un chip la paganatate, a poruncit sa i se taie capul cu sabia, iar trupul sa fie aruncat in foe. Slujitorii 1-au dus afara din cetate si 1-au legat de un maslin. Sfantul a facut o ultima rugaciune si a auzit un glas de sus, care a intarit schimbarea numelui sau in Pantelimon. Sfantul a intins grumazul de buna voie si i s-a taiat capul, insa, in loc de sange, a curs lapte. Indata, maslinul s-a umplut de roade, iar cei care erau prezenti au crezut in Hristos. Manios, imparatul a poruncit sa fie ars maslinul, impreuna cu trupul mucenicului. Dupa stingerea focului, crestinii au luat din cenusa trupul nears al sfantului si l-au ingropat in apropiere.
Se implinea cuvantul lui Tertulian despre cei care isi jertfeau viata pentru credinta in Hristos : « Sangele martirilor este samanta de noi crestini ».
Chiar din 303, anul muceniciei sale, Sfantul Pantelimon a fost considerat ocrotitor al medicilor si tamaduitor al bolnavilor, fiind serbat, pana azi, la 27 iulie.
Si in tara noastra, multe asezaminte si spitale ii poarta numele. in numeroase biserici, unele inaltate in cinstea sa, crestinii se pot inchina la particele din moastele sale. Capul Sfantului si alte particele se gasesc in Grecia, la Athos. Bratul drept al Sfantului a fost adus de la Athos, in 23 septembrie 1750, de domnitorul Grigorie II Ghica si asezat intr-un relicvar de argint in biserica Sfantului Pantelimon, ctitorita de el la marginea Bucurestiului. In anul 1960, cand biserica spitalului a fost inchisa de regimul comunist, relicvariul cu moastele Sfantului a fost stramutat, spre cinstire si inchinare, la biserica Sfantul Nicolae din comuna Pantelimon.
REVISTA GLASUL BISERICII
Cuvant la Sfantul Mare Mucenic Pantelimon
Preot Nicolae TANASOIU